Versiunea Concertantă Falstaff

FALSTAFF - concert

Concert în italiană, cu supratitrări în maghiară, engleză și italiană

Durata spectacolului: 3 ore și 15 minute, cu 2 pauze.

„Există un singur mod de a-ți încheia cariera mai splendid decât cu Otello, și anume să o închei cu Falstaff!” Așa i-a spus Verdi libretistul și bunul său prieten, Arrigo Boito. Deși bătrânul maestru nu mai încercase comedia din cauza eșecului urât al operei Un giorno di regno în 1840, cincizeci de ani mai târziu, această perioadă de secetă s-a încheiat: Sir John Falstaff, cavalerul gras și neîndemânatic inventat de autorul preferat al compozitorului, Shakespeare, urma să devină a doua sa operă comică, precum și ultima – și poate cea mai strălucită – lucrare. Această comedie concepută de regizorul de renume mondial Arnaud Bernard va reveni pe scena Operei cu un festival de stele în distribuție!

Sinopsis

Windsor, în domnia lui Henry IV (1399–1413)

Actul I

Scena 1.

La Hanul Garter, Sir John Falstaff, un cavaler care a văzut zile mai bune, dar care a ales de mult o viață de desfătare, este obligat să asculte acuzațiile indignate ale doctorului Caius că cei doi servitori ai lui Falstaff, Bardolfo și Pistola, l-au îmbătat cu o noapte înainte și l-au jefuit. Dar eforturile lui Caius de a cere returnarea banilor sunt în van, deoarece Falstaff, acționând ca arbitru în acest caz, consideră confesiunile contradictorii și declară acuzația nefondată. „Furați cu grație și la momentul potrivit” – îl avertizează cavalerul pe cei doi oameni ai săi după ce Caius pleacă furios, dar apoi trebuie să se confrunte cu nota de plată prezentată de gazda hanului, precum și cu lipsa sa de fonduri. Cu toate acestea, Falstaff are un plan ambițios pe care îl dezvăluie imediat servitorilor săi. Bazându-se pe atractivitatea sa masculină și pe rangul său înalt, plănuiește să seducă două soții din Windsor: Alice, soția bogatului Ford, și Meg Page, care este de asemenea bogată. Conform planului, care se bazează pe atracția imaginară a celor două femei pentru el, cei doi slujitori, departe de a fi cavaleri, ar trebui să acționeze ca poștași ai scrisorilor de dragoste, dar aceștia, invocând onoarea de cavaleri, refuză să fie interpuși livrând scrisorile care invită femeile la întâlnire. Indignat, Falstaff își ordonă pajului să livreze el scrisorile și apoi le spune celor doi servitori neascultători ce părere are despre onoarea de care tot vorbesc, în cele din urmă îndepărtându-i.

Scena 2.

În grădina lui Ford, Alice și fiica ei Nannetta stau de vorbă cu Meg Page și cu experimentata Mistress Quickly. Ambele doamne menționează scrisorile de dragoste – cu texte identice – pe care le-au primit fiecare de la Falstaff. Soțiile decid să-i dea o lecție bătrânului desfrânat, deoarece îl disprețuiesc pe acesta. Se retrag pentru a pune la punct planul în timp ce, în cealaltă parte a grădinii, apar bărbații: Ford, cei doi servitori ai lui Falstaff, care i-au dezvăluit planul lui Falstaff, și cei doi pretendenți ai lui Nannetta: Caius și tânărul Fenton, de care fata este îndrăgostită. Ford, alarmat de posibilitatea de a fi înșelat, îi încurajează și pe colegii săi să se răzbune și să întindă o capcană. Cele două grupuri, bărbații și femeile, își ascund planurile de ceilalți: doar cei doi îndrăgostiți, Nannetta și Fenton, încearcă să se întâlnească pentru a schimba câteva cuvinte și săruturi grăbite. Femeile decid să o trimită pe Mistress Quickly ca ambasador la Falstaff, în timp ce bărbații convin ca Ford să meargă – deghizat – la pubul care servește drept reședință pentru cavalerul curtenitor.

Actul II

Scena 1.

În pub, Falstaff își reacceptă cei doi servitori, care se prefac că le pare rău și îl informează pe stăpânul lor că o doamnă dorește să vorbească cu el. Este Mistress Quickly, care îi aduce vestea falsă lui Falstaff că avansurile sale au avut un succes total: atât Alice, cât și Meg sunt îndrăgostite pasional de cavaler, iar Alice vrea să-și vadă pretendentul între două și trei, în timp ce soțul ei este plecat. Abia ce Falstaff își ia rămas bun de la femeie, pe care o răsplătește pentru aducerea veștii bune, când un nou invitat este anunțat: bogatul Signor Fontana. Acest vizitator este, de fapt, Ford deghizat, care îi cere lui Falstaff să o seducă pe Alice Ford cu atractivitatea sa irezistibilă, și pentru o sumă considerabilă; dacă ea cedează odată, ar putea fi mai dispusă să cedeze și avansurilor lui Signor Fontana. Falstaff acceptă sarcina, „asigurându-l” pe soțul șocat că doamna Ford va cădea în brațele cavalerului în scurt timp – între două și trei. Falstaff, prevăzând certă înșelare a lui Ford, și Ford, care este furios de gelozie, pleacă împreună, soțul prefăcându-se calm și părăsind scena braț la braț cu seducătorul gras al soției sale.

Scena 2.

Doamnele din casa lui Ford ascultă cu satisfacție relatarea detaliată a Mistress Quickly și nu pot aștepta să vadă cum Falstaff va cădea în capcană, care va avea în rol principal un mare coș de rufe. În mijlocul pregătirilor, Alice o întreabă pe Nannetta, care plânge, ce se întâmplă, iar aceasta se plânge că Ford vrea să o căsătorească cu slăbănogul doctor Caius. Alice și celelalte resping indignate acest plan și, între timp, aranjează cu veselie scena pentru întâlnire. Cavalerul, îmbrăcat elegant, sosește și începe imediat avansurile pasionale. Spune că, dacă Ford moare, o va lua de soție, și își amintește de tinerețea sa, când era zvelt și servea ca paj în curtea ducelui de Norfolk. Așa cum era planificat, Mistress Quickly întrerupe întâlnirea, imediat urmată de Meg Page, care aduce vestea că soțul gelos și înarmat se apropie. Ceea ce a fost conceput ca o farsă devine realitate când Ford se aruncă în cameră să caute în casă cu oamenii săi și să se răzbune pe cavalerul gras. Femeile ascund pe Falstaff, speriat, în spatele unui ecran și apoi îl pun într-un mare coș de rufe. Nannetta și Fenton se retrag în ascunzătoarea acum vacantă din spatele ecranului, dar zgomotele dăruirii celor doi îndrăgostiți atrag atenția oamenilor lui Ford, care sunt ocupați să răstoarne casa. În timp ce Falstaff gâfâie după aer în coș, oamenii descoperă că Nannetta și Fenton se sărută. Această priveliște îl face pe Ford și mai furios, deoarece nu vrea ca fiica lui să se căsătorească cu Fenton, dar se grăbește să-l găsească pe Falstaff. Femeile aruncă coșul în Tamisa împreună cu obositul Falstaff înăuntru, iar la vederea acestei scene, bărbații se alătură soțiilor veseli din Windsor.

Actul III

Scena 1.

După ce a ieșit din Tamisa, Falstaff, cu o stare de spirit umedă și tristă, nu își poate explica această umilință. El își amintește cu nostalgie cum a fost pe vremuri căutat de toate femeile și decide să se răzbune pe ele. Dar Mistress Quickly, care îl vizitează, își ia rămas bun de la el și îi dă vestea bună că toate celelalte doamne, inclusiv Ford, s-au săturat de bătăi. În acest moment, Falstaff își dă seama că, cu o ultimă încercare, va încerca din nou să se întâlnească cu Alice, iar zeul cu capul în nori va fi la fel de liber în dragoste și disprețuitor de servitorii săi.

Scena 2.

Pentru a sărbători dragostea lui Nannetta și Fenton, cei doi convin să se căsătorească, iar toate doamnele din Windsor se adună pentru a organiza o petrecere. Când Falstaff își dă seama că totul se întâmplă pe furiș, se va simți din nou umilit și va decide să vină în fața ușii pentru a-i interoga pe bărbați despre iubirea lui Alice. Deodată, toți sunt puși în fața bunului moral și al rușinii – nu se va întâmpla nimic bun cu Falstaff. Deodată, își dă seama că Ford nu mai este deloc gelos, iar Nannetta se îndreaptă spre altar alături de Fenton. În cele din urmă, soțiile se împacă cu Falstaff, aducându-i aminte că, chiar dacă nu va mai avea vreodată de gând să mai încerce să fie la fel de ușor sedus ca și odată, într-o bună zi va ajunge la fericirea lui, iar ca ultim gest va decide să se întoarcă spre fericire.

Program si distributie

Autori

Compozitor: Giuseppe Verdi

Libret de: Arrigo Boito

Subtitrări în maghiară: Ágnes Romhányi

Subtitrări în engleză: Arthur Roger Crane

Director de cor: Gábor Csiki

Distribuție generală

Sir John Falstaff: Alexandru Agache

Ford: Csaba Szegedi

Fenton: Barna Bartos

Dr. Caius: Gergely Biri

Pistola: András Kiss

Bardolfo: Botond Pál

Doamna Alice Ford: Andrea Brassói-Jőrös

Nannetta: Zsuzsanna Kapi

Doamna Quickly: Mária Farkasréti

Doamna Meg Page: Lúcia Megyesi Schwartz

Cu Orchestra și Corul Operei de Stat Maghiare